joi, 14 iunie 2012

Aproape 100 de km de Delta cu bicicleta


Fantezia asta are cel putin un an, de cand am facut un traseu tulburator cu pornire de la Vadu si cu popas de noapte la Portita, traseu care s-a incheiat in prima zi cu vreo 10 km de impins bicicleta pe plaja intrucat grindul pe care ar fi fost drumul nostru, conform hartii, era complet ințipirigat, frunzele de trestie erau taioase precum lama iar tantarul statea ca o hiena marsava pregatit sa ne infulece...dar aceasta este o alta poveste. 



Cum noi traim niste vremuri din ce in ce mai bicicliste, in momentul in care biciclistii din preajma mea au inceput sa exploreze ideea unei excursii cu bicicleta in Delta au descoperit pe net ca erau cateva grupuri care deja au bifat proiectul acesta in diferite variante de traseu.

Traseul
Dupa ce am studiat prognoza meteo vreme de mai mult de o saptamana in timp ce ploaia nu mai contenea, dupa ce marti seara nu stiam sigur daca vom pleca, am reusit totusi vineri dimineata sa plecam spre Tulcea 5 biciclisti in doua masini. 

Ne-am respectat planul facut de acasa, in mare, si anume traseul a fost asa: Periprava – C.A.Rosetti – Lacul Sarat – Sfistofca – C.A.Rosetti – Cardon -  Sulina – Sfantu Gheorghe.

 
In Periprava am ajuns seara cu vaporul apoi a doua zi, am haladuit pe grindurile din preajma Peripravei cautand fosta inchisoare comunista si am ajuns fara sa stim la Ultima Frontiera unde gazdele ne-au primit frumos, ne-au lasat sa ne adunam fortele la umbra si ne-au dat apa si suc. Multumim Roxana pentru povesti!

Apoi am pornit mai departe si, dupa orele de biciclit si cascat gura, am ajuns la Rosetti. De indata ce am gasit gazda (treaba care se face de obicei intreband la magazinul sau carciuma din mijlocul satului daca e cineva in sat care primeste turisti), am pornit spre satul Lacul Sarat. Acesta un loc cu efecte stranii asupra oamenilor, nu pot exprima in cuvinte ce s-a petrecut acolo dupa ore de biciclit prin nisip… 



Dupa episodul ireal de la Lacul Sarat ne-am intors la Rosetti unde ne astepta borsul pescaresc. A doua zi am vizitat Sfistofca si apoi am pornit spre Sulina, aici am avut de trecut cu barca.



Urmatoarea zi doi din membrii grupului au dezertat la Sulina, s-au imbarcat cu tot cu biciclete intr-o barca tocmita pe loc si au luat-o inaintea noastra catre Sfantu Gheorghe. Perspectiva celor 30 de km de parcurs prin canicula i-a facut sa considere ca au depasit planul de mers prin Delta cu bicicleta, cel putin pentru tura aceasta.

Drumurile
Intai de toate daca am fi planificat traseul fix invers, adica de la Sfantu la Periprava am fi avut in spate tot vantul pe care l-am luat plenar, am fi putut sa ne montam vele la biciclete si sa zburam ca niste zmei prin toata Delta. Ziceau unii dintre localnici ca fix in sezonul cald bate sudul intr-una. E de tinut minte, daca e chiar asa, noi am muncit mult cu vantul acesta in fata, ne-a obosit si ne-a taiat semnificativ din viteza. Data viitoare trebuie sa cautam prognoza vantoasa.

La un moment dat pe vapor, in drum spre Periprava un pustan de liceu care se intorcea acasa pentru sfarsitul de saptamana, dupa ce ne-a inspectat curios bicicletele ne-a intrebat mustacind ”ati venit sa mergeti cu bicicleta pe nisip?”… 




...Ne-am gandit la el in timpul celor cativa kilometrii in care, inevitabil, am impins bicicletele prin nisip si anume: de la fosta inchisoare comunista din Periprava drumul paralele cu satul catre iesirea din sat spre Rosetti; anumite portiuni de drum pe langa padurea Letea, de la Periprava catre Rosetti (se pare ca era si un drum pe un dig de la Periprava la Rosetti care ar fi fost mai bun); drumul Rosetti – Sfistofca; ultima portiune de drum inainte de a ajunge la Sfantu. Portiunile cu nisip au fost dificile dar nu a fost mai greu decat cei 10 km de impins bicicleta pe plaja de la Periboina la Portita de anul trecut. 


Drumul de la Sulina la Sfantu e bolovanos rau! De multe ori aveai senzatia ca nu mai esti la plimbare cu bicicleta ci ca ai pornit calare pe un picamer puternic care face ca toate organele tale interne sa isi schimbe locul intre ele din cauza vibratiei. Pe langa provocarea de a cara coburile de 10 -  17 kg (unii dintre noi au fost mai campioni in a-si ghiftui bagajele cu fel de fel) trebuia sa ne tinem zdravan de ghidon sa nu derapam din cauza vreunui bolovan. Tot pe drumul de la Sulina la Sfantu ne-am exersat echilibrul nu doar fizic ci si emotional si mental la intalnirea cu taurii salbatici. A fost memorabil!

Taurii salbatici dintre Sulina si Sfantu Gheorghe


Cele mai bune portiuni de drum au fost din Rosetti catre Lacul Sarat, aici am gasit asa numita ”saratura”, un drum cu un nisip foarte fin si alb, batatorit si tare, era minunat. Apoi drumul de la Rosetti la Sulina a fost chiar bun, era cu pietre dar mici si tasate in pamant.



Popasurile de dormit si mancat
In afara de primul loc de popas, in Periprava, nicio alta oprire nu a fost aranjata dinainte sa pornim la drum. Cum la Periprava ajungeam catre seara am zis ca n-ar strica sa aranjam deja cu un lipovean sa ne astepte cu o masa calda. Gazda din Periprava a gasit-o unul din membrii grupului prin spiritul cautator si prin magia Internetului care conecteaza oameni, astfel ca, un peripravean aflat pe undeva prin Italia cu care nu mai vorbise nimeni dintre noi vreodata i-a indicat reprezentantului nostru o familie de lipoveni care ne poate primi si de aici totul s-a aranjat.  



In C.A.Rosetti catre gazda ne-au indrumat satenii care stateau la magazinul-carciuma de langa biserica. Am stat intr-o casa cu baia in casa si apa calda iar mancarea a fost devastatoare. Gazda noastra, o femeie sprintena cam la 40 ani a lucrat ceva ani in alimentatie publica si acum a hotarat ca mai bine pregateste niste super bucate traditionale in propria casa pentru turistii care vin la ei. Treaba e destul de organizata caci ofera excursii in padurea Letea pentru grupuri de turisti pe care ii iau cel mai adesea din Sulina iar dupa ce le arata padurea, dunele de nisip si calutii salbatici, ii ademenesc in chioscul din gradina la un festin decadent. Aici am mancat: bors de peste, scordolea, crap pe varza si o placinta cu branza care imi bantuie inca visele. 

Scena cu placinta a fost atat de perfecta…dimineata…iesi din casa si in chioscul din gradina, pe masa este deja cafeaua si un mega platou cu placinta (bucati in forma de romb, nu oricum!). Placinta e cu branza dulce si stafide, e inca calduta, foile sunt exact cat trebuie de crocante, branza e aromata si cat trebuie de suculenta…a iesit cu bataie.

Gazda din Rosetti, impresionata de soarta noastra de biciclisti, a sunat probabil toti sulinezii pe care ii stia, in timp ce noi pedalam catre Sulina, si ne-a prezentat la telefon un raport detaliat cu preturi, conditii si locatii de pensiuni astfel incat in momentul in care am ajuns in Sulina noua gazda ne astepta deja pe malul Dunarii. 

In Sfantul Gheorghe, cei doi dezertori ajunsi in sat inaintea tuturor au fost agatati de un localnic in timp ce se racoreau si faceau conversatie la terasa de vizavi de primarie intrebandu-se unde vom sta noi in noaptea ce urma si ce excursii sa faca pe la Sahalin pana vin ceilalti biciclisti. Localnicul respectiv le-a rezolvat toate intrebarile. Am aflat povestea impresionanta a unor oameni care au stat vreme lunga in Bucuresti si s-au mutat la Sfantu de cativa ani, caci in prag de pensie au ramas fara slujbe. Casa era casa parinteasca a doamnei, nascuta si crescuta in Sfantu si furata de acolo de domnul care a facut armata in locul cu pricina. Doamna insa avea o memorie foarte vie a traditiilor locului asa ca ne-a spus niste istorii savuroase si ne-a pregatit un storceag ca la mama lui.

Micul dictionar mancacios al excursiei
(adica ce am mancat noi si cu ce denumirea ne-au fost prezentate bucatele, au facut altii treaba mai temeinica in a culege traditii si retete romanesti)

Storceag – o zeama intre ciorba si supa, alba smantanita, care se face cu sturion, bucati de peste alb dezosat. Noi am gustat la restaurantul Marea Neagra din Sulina, storceag de sturion si storceag de somn, si am devorat o mega oala de storceag de somn la gazda din Sfantu Gheorghe, patria storceagului.

Crap pe varza – acest fel este exact cum ii spune numele numai ca nu are nicio valoare doar sa povestesti. Nici pozele nu ajuta, arata absolut oribil…ceva maroniu (ca sa nu spun altfel). Trebuie incercat si atunci trebuie sa te asiguri ca ai loc aproape de tava. Noi am mancat in varianta cu varza un pic acrita, asa de vara, pusa intr-o tava iar deasupra niste bucati generoase de crap un pic perpelite inainte. Crapul si varza au fost uitate in cuptor vreme de peste 4 ore sa se imprieteneasca iar la masa a venit toata tava cu pricina insotita de mamaliga si ardei iuti. 

Crap pe varza la cuptor pe care l-am mancat la gazda noastra din comuna Rosetti, cea care organizeaza excursii in padurea Letea. Arata uratel dar are un gust minunat.


Scordolea – sub aceasta denumire ne-a fost prezentat un morman de piure de cartofi frecat cu unt de casa si usturoi in care stau pitite bucati de stiuca fiarta, culeasa cat se poate de oase. (cautand prin alte surse vad ca scrodoleaua este un sos cu nuca si usturoi servit cu raci…trebuie musai verificat sosul acesta! cam in orice pui nuca iese divin).

Bors pescaresc – nu mai insist, e destul de consacrat conceptul. E felul de mancare doi intr-unul care se prezinta cu platouri de peste fiert urmate de zeama in care au fiert si pestii de pe platou si altii mai mititei si dati deoparte.

Scrutnie – aceasta e o transcriere fonetica a denumirii data de lipoveanca din Periprava unei placinti cu gutui. De fapt, arata ca un fel de strudel infasurat in jurul propriei axe, iar scrutnie ar inseamna ceva de genul infasurat, rasucit.

Trupa
Oricine ne-ar vedea undeva, oriunde si ne-ar auzi ca mentionam ceva despre faptul ca mergem cu bicicleta probabil si-ar imagina cum dam frumos o tura in parc cu bicicleta si asta dupa ce ne reculegem vreo jumatate de ora dupa ce am reusit sa coboram bicicletele cu liftul din casa. 

Am suferit la un moment dat o inspectie profesionista a bicicletelor noastre si mai ales a echipamentului. Bicicletele se califica cat de cat, unele, una e cam rabla (care de fapt e cea mai veche bicla din grup care a facut mii de km cu trasee pe la cazanele Dunarii, pe platou de munte, si nenumarate ture de Dobrogea) in schimb in ce priveste echipamentul practic nu existam ca biciclisti. N-avem casca, slipi aerodinamici si tricouri corespunzatoare care transpira si respira, n-avem manusi si nici termos mic cu tzutzuroi care iti permite sa te hidratezi foarte eficient.

Sa zicem ca suntem niste biciclisti putin mai camuflati in peisajul acesta tot mai biciclist in care apar categorii precise pe scale ce se intind de la biciclistul hip de oras, la cel gregar participant la evenimentele bicicliste de masa, pana la biker-ul cascador de parc, biciclistul vitezoman de sosea cu roti subtiri cat un covrig si foarte sportivii downhill-i. 

Principala preocupare este ca urmatoarul traseu sa fie prin locuri mai pustii sa nu mai avem prilejul sa cadem in decadenta unor festinuri asa cum am zis mai sus. Asta doar sa apucam sa facem si urmatorul traseu si urmatorul si urmatorul…


Fosta inchisoare comunista din Periprava 

 


4 comentarii:

  1. Aici o excursie facuta de alt grup in Delta si care a inclus si traseul facut de noi

    http://www.jurnaldecalator.ro/cu-bicicleta-in-delta-dunarii-primele-impresii/

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut,sunteti foarte tari.Noi suntem din Iasi,o parte din noi de la HPM -HaiPeMunte Iasi-asociatie de turism montan.Pentru mine personal Delta e la nota 10 iar Muntele la 9,9999.....
    Am reusit sa-i hotarasc pa baieti pt. o iesire cu bicla Tulcea-Jurilovca-Gura Portitei-Sf. Gheorghe-Sulina-Letea-C.A. Rosseti-Periprava-Chilia Veche-Tulcea,cu pasantele de rigoare cu barca.Am pus o saptamana deoparte pt. aceasta tura.Am destul de mult de pregatit pt. tura:canale de trecut,trasee,cazare,directia vantului!!!(nici nu luasem in calcul asa ceva pana n-am cetit aici,oricum eu o gandisem de la sud la nord,sunt nerabdator sa vad Gura Portitei,sunt nebun dupa loc,mai ales ca sunt si pescar inchipuit….),etc…Anul trecut am facut o tura cu canotca (lu’ Patzaichin)…Super….
    Daca mai citesti mesajele de pe RT-ul acesta ,te rog sa-mi permiti sa te mai necajesc cu niste informatii despre tura voastra.Plecarea as pregati-o pe 9 Mai 2016 .
    Te salut cu respect,Catalin Radeanu 0753073377,tipografiaperformis@yahoo.com


    De la Sf.Gheorghe,de la Sulina sau de la Periprava sunt variantele direct Tulcea cu pasagerul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos scris, cu taltnt si umor. Bravo si la mai multe!

    RăspundețiȘtergere