miercuri, 25 iulie 2012

Nina


Traiam o zi grabita de bucurestean navigand intre oameni si locuri si lucruri de atins. M-am oprit la o trecere de pietoni lasand sa treaca o batranica. Probabil cea mai lunga trecere pe care am vazut-o vreodata. Inaintarea ei parea un dans de melc. Tare mica, aplecata de mijloc si sprijinita in baston se uita la mine ezitant. I-am facut semn sa treaca linistita, astept cat este nevoie. A mai facut cativa pasi si mi-a facut semn cu bastonul ca vrea sa imi zica ceva. Am deschis geamul si am ascultat-o rugandu-ma, cu un aer jenat si politicos, sa o duc pana acasa. Casa ei era doar cateva strazi mai incolo. 

Am ajuns si m-a invitat sa intru macar doua minute sa imi arate bolta de vita de vie, din care ma invita sa manac cand vor fi copti, si sa imi arate niste fotografii. Timpul meu a ramas suspendat ascultand istoria intortocheata de viata a Ninei, bucuresteanca de 87 de ani, cu care m-am intersectat intr-o zi grabita.

Bucurestiul a avut mult timp o structura rarefiata de case despartite de gradini. Pe parcursul secolului XX au existat doua valuri mari de imigrare catre Bucuresti care au dublat in doua etape succesive populatia orasului. Dupa marea unire din 1918, elanul nationalist si improprietarirea veteranilor de razboi au adus oameni din provinciile istorice in marele oras. Un alt val de migranti a venit dupa al doilea razboi mondial cand tara mergea marsaluind spre urbanizarea fortata a clasei muncitoare, punand omul nou in cladiri noi inaltate peste biserici si case vechi. Micul Paris a stralucit interbelic in palate si vile si de-a lungul bulevardelor de inspiratie pariziana. Febra cosmopolita intelectuala - politica - industriala a acelor vremuri, despre care am auzit cu totii o multime de istorii si in cinstea careia s-au publicat nenumarate albume cu fotografii, coexista cu un Bucuresti mai putin vizibil, un Bucuresti mare napadit de oameni de peste tot din tara incercand sa isi faca un rost in locuite modeste, fara infrastructura urbana, aducand mult cu un stil de viata rural. Ce-i drept, chiar daca acasa cresteau gaini si porci si eventual aveau caruta si cal, cand ieseau la sosea si cele mai modeste fete se straduiau sa aiba parul buclat, fundita, rochita si palariuta. 

Istoria Ninei I.

Nina I. este nascuta si crescuta in Bucuresti, pe o strada paralela cu bulevardul Kiseleff (Str. Barbu Stefanescu Delavrancea). Tatal ei la fel ca si bunicii din partea tatalui, de asemenea din Bucuresti, erau oameni simpli fara carte care carau nisip si piatra cu caruta pentru cei care aveau nevoie la constructii. 

Mama ei, Ioana zisa coana Oaia, femeie apriga, lucra de asemenea la carat de materiale de constructii. 


”…pe mine ma lasa intr-o albie jos acolo si acolo tipam pana venea mama sa ma ia de acolo. Da' nu ma lua, ca ea zicea ca daca nu duce material la lucratori ce face lucratorii, cum sa ramaie fara material. Si sefu', inginerul, zicea «du-te, femeie, la copilul ala ca plange»… «lasa, domnule, ca daca are zile traieste, daca nu poate sa moara. Ce face lucratorii daca eu nu le duc nisip?». Si căra, saraca…asa era viata de grea.” 

O gospodarie in Bucurestiul de inceput de secol XX

”Mama mea era de alt neam si tata de alt neam. Mama era din Crevedia de Sus… suntem toti romani dar nu suntem la fel...Mama nu era dintr-o familie gospodara. Din partea tatalui erau gospodari, aveau altfel de randuiala pentru tot. Bunica a crescut baietii astia sapte …fiecare prin rotatie… trecea unul la albia de rufe, trecea unul la bucatarie, trecea unul la curte, unul la grajd sa curete grajdul la cal. Si toti prin rotatie faceau de toate. Zicea bunica «faceti treaba ca nu stiti ce neveste luati, peste ce neveste dati de n-o sa stie sa faca nici o mamaliga». Tata a dat peste femeia asta…tata facea mamaliga, tata rasturna mamaliga, tata o invita la masa pe mama. Ca mama nu stia sa faca nimic, nu era invatata asa cum era invatat tata. Tata spala vasele si nu le stergea niciodata, le limpezea cu apa calda, le punea sa se scurga, nu le stergea cu servetul ca a invatat de la bunica sa nu le stearga ca ramane scama pe vase. Le punea la soare, se uscau si le punea la locul lor. Asta e mare lucru sa fi gospodar…”

Imbaierea in unele case din Bucurestiul interbelic

”…De spalat ne spalam asa cum se spala atunci. Era covata mare, o albie mare ca o cada. Si in albia aia mare se spalau intai barbatii, cei trei baieti si tata, si eu cu mama ramaneam la urma pentru ca ailalti se bagau in pat si intorceau capetele ca sa ne spalam si noi ca eram intr-o camera. Nu putea sa ne spalam altfel decat asa...”

Scoala

”…noi am fost patru, trei baieti si o singura fata, asta a facut mama. Ne-a crescut asa cum ne-a crescut si cand a venit sa mergem la scoala se facea recensamantul pentru copii si mama a iesit afara sa vorbeasca cu o profesoara care a venit sa faca recensamantul. «Ce faci cu fata asta?» «Ce sa fac, eu nu stiu carte, omul meu nu stie carte, noi punem degetul unde ne ducem», ei nu invatasera carte la vremea lor, n-a apucat sa invete. «Noi o luam si o ducem la scoala ca sa invete sa scrie, sa se iscaleasca, sa stie ceva». «Doamna, daca vreti sa o luati luati-o dar eu nu stiu ce sa fac cu ea, eu nu stiu sa invat, nu stiu sa ii arat». Pana am invatat alfabetul, pana am invatat ceva a durat. Stiti ca se naste copilul inteligent cand e de familie inteligenta, daca nu esti de neam inteligent ramai asa si eu nu prea am avut cap, ca nu am avut, asa este drept si cinstit. Una e sa te nasti dintr-o familie de nobili si una e sa te nasti dintr-o familie amarata, in care nu sti decat sa manaci si sa te culci...”
Nina a facut 7 clase.


Profesia

Nina s-a angajat ca magazioner la un Institut pedagogic din centrul Bucurestiului, si de acolo s-a pensionat dupa ce a trecut pe rand prin posturile de: laborant ajutor, spalatoreasa, curier si portar. De la o colega de birou a invatat croitorie, stia ceva din scoala deja, si a lucrat in tot acest timp croitorie dupa orele de program ca sa faca un ban in plus.

Dragoste in vreme de razboi

Nina s-a cunoscut cu Iosef, provenit dintr-o familie de unguri, vecini din cartier.


”Ne-am cunoscut in cartier. Era atunci camuflaj, nu era voie sa stai pe strada. Eram tanara, aveam 19 ani (1943). Si nu era voie sa stai seara pe strada si venea militianul si zicea «mai, dracilor, mai, mergeti acasa! Ce stati pe strada!»…«Da' ce, dumneata nu ai fost tanar? Nu stateai tot pe strada?». Nu mergeam nici la parintii lui nici la ai mei, ne-am cunoscut in cartier. Si el a trebuit sa plece militar, atunci se facea armata 3 ani. Si nu ne-am casatorit ca eram tanara, el a plecat militar…si va spun, acum mi-e jena, a venit intr-o delegatie acasa si nu am mai scapat… Dar tot ce s-a intamplat i-a spus lu' mama lui si i-a spus asa: ”de acum inainte, daca se intampla ceva, pe Nina nu o lasi!”. Asta ne-a spus el inainte sa se intoarca din delegatie. Am ramas insarcinata si a trebuit sa urmez parintii lui, ca a venit razboi, bombardament, foamete, mizerie…ce a fost atunci.”

Iosef i-a scris frumoase mesaje de dragoste Ninei pe spatele unor fotografii. Mi-a dat sa citesc cu voce tare, ea le stia pe dinafara caci murmura cuvintele in acelasi timp cu mine, insa vroia sa le citesc eu cu voce tare ”1944 - Astazi sunt un fulg pe mare, maine insa pot sa mor… iubitei mele Nina, scrisa gandind mult la tine”…

Nina i-a urmat pe parintii lui care s-au refugiat in 1944 undeva in judetul Arad aproape de granita cu Ungaria. Din pacate Iosef a fost ranit in Sevastopol, Crimea a fost adus intr-un spital german din Buzau unde moare cu o saptamana inainte ca Nina sa ajunga la el. Scrisorile lui nu au ajuns la timp, s-au ratacit intre Buzau – Bucuresti – Arad. Intorsi in Bucuresti Nina o naste pe Iosefina (Zâna) in 1944, locuind cu parintii lui Iosef. Parintii Ninei nu au iertat-o, in special mama, ca a facut un copil fara sa fie casatorita.

Dupa o vreme de la nasterea copilului s-a angajat la un institut din centrul orasului, acolo locuia si tot acolo l-a cunoscut pe cel cu care s-a casatorit. Copila a fost crescuta de familia lui Iosef iar Nina o vedea sporadic, ajutandu-i la curatenie pentru a avea pretext sa vina sa-si vada copilul. Zâna era foarte frumoasa si familia se ocupa de educatia ei. Insa, in primul an de facultate a murit, putin inainte de a implini 19 ani.
”Asta a fost petrecerea mea si nici nu am simtit ca am trait.”

luni, 9 iulie 2012

Dialog cu iz CAPist in umbra cetatii Troesmis




Exista un loc in Dobrogea aceasta minunata, in apropiere de Muntii Macinului, pe care l-am vizitat relativ de curand. Locul este langa localitatea Turcoaia, foarte aproape de bratul Macin al Dunarii si de un lac ale carui ape inunda o fosta cariera de granit (lacul Turcoaia sau Iacobdeal, sunt folosite ambele denumiri).



La nord fata de Turcoaia, un indicatorul din drumul DN22D (ce urca de la Turcoaia spre Braila) indruma catre o veche cetate (in dreptul fostului catun Iglița). Drumul duce pana la Dunare trecand pe langa urmele de cladiri ale unui fost CAP (un raport despre colectivizare, gazduit pe un web site al profesorului Katherin Verdery, mentioneaza doua cazuri de persoane in Turcoaia care „au avut manifestări duşmănoase împotriva gospodăriei agricole colective”).



La Dunare privelistea este impresionanta, malul Dunarii pe partea aceasta este foarte inalt si golas... se vede lumea de sus de aici. 



Pe acest platou se vad din loc in loc ridicaturi de pamant si urme de pietre semn al unei asezari vechi. Intinderea si pozitionarea arata ca a fost un loc important, azi marcat doar de un indicator de tabla cat o foaie A3 pe care scrie „Situl arheologic, Cetatea Troesmis”. 



Fost castru, cetatea getica a avut importanta strategica in perioada antica cu perioade succesive de dezvoltare si extindere, fiind atat centru militar cat si asezare civila, ajungand la un moment dat si sub stapinire romana. Primele atestari documentare despre Troesmis se gasesc in epistole si in Ponticele lui Ovidius. In ce priveste sapaturile arheologice se pare ca primele au fost facute in 1864 – 1865, Engelhart, si apoi in 1939, Emil Coliu, urmate de alte studii, insa rezultatele acestor studii sunt nepublicate. Aici o nota in Revista Pontica cu privire la Troesmis. Cercetarea arheologica ar avea din belsug de explorat aici dar se mai lasa asteptata ca in multe locuri din tara. In schimb se pare ca au fost persoane cu initiativa care au reusit sa gaseasca in ruinele de aici monede si alte obiecte pe care l-au distribuit pe la licitatii de antichitati, in tara si in afara ei, am gasit cateva articole care fac referire la initiativa aceasta: 1, 2, 3, 4. Ce s-a ales de obiectele respective dupa scadalul relatat in presa nu se stie.


Mergand in vremurile mai recente, in decorul fostei cetati a fost lasata in ruina si o statie de pompare menita, la vremea ei, sa asigure irigatiile gospodariei agricole colective



In mai 2012 la poalele cetatii putea fi gasita o stana cu oi si capre. In mai multe locuri din tara am vazut obiceiul acesta, oamenii dintr-un sat sau comuna isi pun animalele laolalta, tocmesc cioban sa le pasca si fiecarei familii, in functie de numarul de animale pe care le are in turma, ii vine randul la muls. Asta inseamna ca in zilele cand o familie are dreptul sa mulga turma merge la stana cu mic cu mare si colecteaza laptele de la intreaga turma producand din el ce se pricepe fiecare.

In ziua cand am ajuns acolo ii venise randul la muls lui T. Tase sau T.Năstase,”e tot una” zice el, care venise la stana cu sotia si nepotul. Oamenii tocmai terminau de muls oile. 



Vorbareti si ospitalieri ne-au povestit fel de fel si ne-au dat sa bem lapte de capra si oaie strecurat prin basma. Am stabilit sa le trimit fotografiile facute acolo asa ca am notat adresa si numele complet prilej cu care am primit cadou acest dialog:

”...T. Tase sau T.Năstase, e tot una...Am patit-o odata... erau doi sefi de ferma si unu m-a scris T. Tase si unul T. Năstase, ei m-au scris nu le-am spus eu, asta era cand sa plec la scoala profesionala. Si cand am terminat scoala au venit inginerii si ne repartizau. Si zice asa:

Inginerul 1 – T. Năstase?
Tase&Nastase – Eu sunt!
Inginerul 1 – Treci aicea
Inginerul 2 – Eu am T. Tase
Tase&Nastase – Tot eu sunt

.... Dumneata il ei pe Năstase si eu pe Tase...si eu eram si Tase si Năstase.

vineri, 6 iulie 2012

De protest! Instigare la conversatie igienica




Asadar, lumea e in strada din nou in Bucuresti. Doua spre trei tabere diferite si trei locuri de protest. Cum bicla e nelistita sa iasa si aflu ca mai multi amici ca sunt pe strada zic ca merita sa verific putin situatia.  Incalec si pornesc…

Primul popas la piata Victoriei, la girafa de la Antipa. Aici sunt cateva sute de oameni, multi imbracati in alb (acesta ar fi simbol al lipsei de apartenenta politica). Lumea e adunata pe pajistea si trotuarul din fata muzeului Antipa. Imi par oameni cam intre 30 si 50 de ani, doar cativa putin mai in varsta. Intr-o parte mișuna mai multi copii. Se rade, se glumeste, se scandeaza. Nimic agresiv in atmosfera. Intre scandari lumea vorbeste fel de fel. Undeva pe scarile muzeului Antipa sunt niste domni cu portavoce. De acolo se lanseaza o parte de mesajele scandate si tot de acolo miroase a PDL. Sa nu uitam ca domniile lor organizasera si ei miting azi la Piata Enescu dar care era deja incheiat la acel moment, cam ora 21. Singurul moment mai precipitat, cat am stat eu acolo, a fost cand a trecut o dubita pe care scria Antena3 care s-a oprit in fata multimii dorind sa filmeze probabil. Atunci lumea a huiduit si s-a aruncat cu o sticla de plastic catre masina. Din ce am putut eu sa culeg discursul acestui protest include cam urmatoarele preocupari: 

-      Schimbarea Presedintelui e neconstitutionala si modul cum a procedat actuala putere ne pune intr-o pozitie foarte proasta in raport cu Consiliul Europei;
-          Antonescu e dicator. Odata instalat ca presedinte il va gratia pe Nastase;
-          Ponta e plagiator si ar trebui sa isi dea demisia;
-     ”Ziua lucram/noaptea protestam”


La Universitate am ajuns relativ tarziu, era mai putina lume. Sunt doua grupuri, unul la statuile de la TNB si altul la fantana de la Arhitectura. La TNB e cam adunatura de lume si arata cam trist. Media de varsta mai mare. Se flutura steagul Romaniei. La Arhitectura se vorbeste la portavoce, sunt mai multi tineri. Cateva note din discursul participantilor sunt cam asa:

-          Basescu trebuie sa isi dea demisia si ”la Cotroceni canta cucuveaua”;
-          Oprescu trebuie oprit sa strice fantana de la Arhitectura;
-          PDL = USL ”Aceeasi mizerie”;

(Cele cateva detalii pe care le dau de la locul celor doua puncte de protest sunt foarte contextuale, asa aratau lucrurile cand am trecut pe acolo si cam asta am retinut eu.)

Treaba cu oamenii in strada ma bucura si ma intristeaza in acelasi timp. Mi-as dori ca lumea sa participe intr-un gest firesc de implicare in viata societatii si sa amendeze, daca e cazul, serviciul prestat de alesii poporului. In acelasi timp anumite parti din scenariul si recuzita folosite cu prilejul manifestatiilor de la inceputul acestui an arata ca, fara ceva mai multa educatie si antrenament la astfel de treburi, avem din belsug printre noi material uman numai bun de folosit la manevre. Si din nou, e excelent ca avem precedentul de anul acesta, ca oamenii au vazut ca se pot intampla lucruri pe care le cer daca ies in strada, ideea ar fi daca s-ar putea trece la nivelul urmator. 

O alta treaba care ma ravaseste total este calitatea conversatiei, modul cum in spatii de conversatie mai mici decat demostratiile de strada, de la talk show-uri pana la conversatii la o bere, multa lume adopta abrupt si irational elemente din discursurile amintite mai sus (cu variatiuni pe temele respective). Argumentarea punctului de vedere adoptat este pe atat de saraca pe cat de vehement este tonul adoptat in discutie, iar raportarea la interlocutor este specifica raporturilor de tip haita, adica esti cu mine sau impotriva mea. Oameni verifica in ce ape se scalda cunoscutii lor...daca se intampla sa constati ca amicul tau, om de treaba altfel, este de partea cealalta a baricadei incepe distractia. Reactia este, in functie de personalitatea interlocutorilor, de la strigat de lupta tribal si dorinta atavica de a rupe capul interlocutorului, pana la suspinul melancolic graind nespus ”saracu, parea mai inteligent”. Este suficient sa intrebi interlocutorul ”de ce crede ce crede”, deja pare suspect. E suficient sa critici una din tabere caci automat esti asimilat ca fiind din partea cealalta, fara sa fi afirmat vreodata asta, deja ai fost incadrat, si nu mai poti iesi din sablonul care ti-a fost dedicat. Lumea alba-neagra a acestor conversatii nu permite decat pozitii dihotomice. Foarte mult din aceste conversatii se poarta in jurul presupunerilor despre ce va face, ce a gandit, ce intentii a avut sau va avea unul sau altul dintre actorii politici foarte populari zilele astea. Pentru acest univers imaginar se poarta discutiile cele mai crancene. Alt fenomen este memoria selectiva, exista tendinta de a omite sau critica mai putin calamitatile facute de actorii politici cu care sunt in echipa. De multe ori lumea se legitimeaza in discutiile acestea cam asa: ”Spre deosebire de altii, eu chiar am o pozitie rationala si obiectiva. M-am prins cum sta treaba cu toti astia, si dintre toate partidele si toti candidatii am ales raul cel mai mic!”.


Se zice prin carti, niste baieti care au studiat mai mult problemele astea, ca in situatii mai intense, asa cum traim si noi acum, se formeaza opinii in jurul problematicii respective de interes general.  Una dintre definitiile de referinta ale termenului, definitie data de Bernard Hennessy, 1965, zice ca: “Opinia publica este complexul de referinte exprimate de un numar semnificativ de persoane cu privire la o problema de importanta generala”. Studii facute prin anii 60 – 70 (psihosociologia bat-o vina!) arata faptul ca spatiul grupului are aceasta proprietate de a da intensitate mai mare opiniilor si atitudilor participantilor la discutii (e vorba de opinii catre care subiectii respectivi inclinau deja constient sau nu, acestea devin mai pronuntate in urma unei discutii de grup). Fenomenul este numit polarizare de grup.

Cu ce ar putea ajuta pe cineva in viata conceptele mentionate mai sus? Trebuie sa recunoastem, ce se intampla zilele aceastea pe la noi este o sursa excelenta de ingrijorare si anxietate. Atasamentul fata de o anumita opinie ne poate face sa simtim ca am avea mai mult control asupra situatiei si daca militam pentru opinia noastra putem ajunge la pacea visata. In procesul de sustinere a unei opinii, in discutiile de grup, devenim si mai atasati de opinia noastra. Cel care se intampla sa nu imbratiseze aceeasi opinie cu cea pe care o avem ajunge sa intrupeze motivul pentru care nu ajungem la rezultatul pe care il dorim. Dorinta de exterminare a obstacolului e fireasca si imperativa. Provocarea ar fi sa vedem daca putem face doi pasi inapoi si sa ne uitam fiecare la noi insine si la situatie, poate s-ar vedea de acolo ca lucrurile pe care cu vehementa le sustinem s-ar putea datora unui anumit context care ne poarta cu el. Provocarea este sa vedem daca putem face ceva impreuna cu elanul acestor vremi caci pana la urma miza noastra este comuna. Nu trebuie sa cante tot poporul un singur cânt la unison dar cu siguranta sunt modalitati mai constructive de a purta o conversatie.

Deconspirand acest proces, ma gandeam ca, pornind de la premisa bunei credinte a interlocutorilor, in loc sa se lase cu victime cu capul rupt in conversatie, mai bine de-a igiena conversatiei sa ne jucam cu totii. Legile conversatiei igienice zic asa:

  1. Asculta!
  2. Nu confunda persoana cu ideea!
  3. Daca interlocutorul te contrazice mai asculta odata!
  4. Afirmatiile despre ce ”a gandit, a intentionat, va face…” un anumit actor politic vor fi precedate intotdeauna de ”Eu cred ca…”!
  5. Raspunsul la o afirmatie a interlocutorului care incepe cu ”Eu cred ca…” sau ”Am auzit ca …” este ”Inteleg ca tu crezi ca/ai auzit ca…” dupa care conversatia se incheie!
  6. Citeste legile, documentele despre care ai o opinie foarte imperativa si insurmontabila si despre care vrei sa vorbesti cu altii!
  7. Daca nu citesti vreun document la care faci referire in conversatie precizezi ”Eu cred ca …” sau ”Am auzit ca …”!
  8. Intreaba ”de ce” sau ”pe ce te bazezi” cat mai mult!
  9. Citeste despre zvonuri si manipulare, musai din surse academice consacrate!
  10. Foloseste dictionarul cat mai mult! Chiar pentru cele mai evidenti si de la sine intelesi termeni, indiferent de cat ai studiat la viata ta!
  11. Daca constati ca mai multe persoane sunt de acord cu tine pentru un anumit aspect nu inseamna ca este neaparat corect sau adevarat ce crezi! mergi la sursa si verifica lucrul respectiv! 
  12. Interlocutorul tau crede ca are o pozitie rationala si obiectiva si prin urmare mai indreptatit sa aiba dreptate la fel cum si tu crezi asta despre tine!