Laboratorul de oboseala

De o buna bucata de timp ajung la Universitatea Politehnica din Bucuresti cam odata pe saptamana cu treaba la un proiect in domeniul educatiei, nelegat de disciplinele tehnice predate aici (discipline care sunt departe de a-mi fi familiare, vizavi de care resimt un anumit tip de fascinatie). Cum se intampla adesea, cand treci de multe ori prin acelasi loc sunt lucruri care iti scapa.

Dupa multe luni am observat ca, de fiecare data cand ajungeam la Politehnica, treceam pe langa Laboratorul de oboseala. Ca un profan ce ma aflu, prima oara si chiar si a doua oara, cand am citit cuvintele acestea gravate pe usa uneia dintre sali...sa zicem ca am avut nevoie de multa intelegere din partea domnilor profesori de acolo.

OBOSEÁLĂ, oboseli, s. f. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ P. anal. (Tehn.) Scădere a rezistenței unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc.

Probabil daca citeam Dexul mai cu sarguinta as fi avut sansa imi insusesc si sensul acesta tehnic al oboselii. Momentan oboseala este umanizata pentru mine si chiar daca aud ca un obiect este obosit ma gandesc ca daca doarme putin, e ingrijit, sta sub paturica si primeste bunatati o sa-si revina.

Cum se masoara oboseala

(Multumiri profesorului S.P.)
 

Ruperea intervine la o piesa/structura mecanica/obiect daca asupra lui/ei actioneaza o forta sau un cumul de forte iar tensiunea exercitata de aceastea are o valoare mai mare decat rezistenta la rupere.

Tensiunea care determina ruperea poate fi rezultatul unei forte cu actiune constanta si sa determine ruperea in momentul in care tensiunea exercitata de forta depaseste pragul de rezitenta la rupere.

Ruperea poate fi determinate si de o solicitare aleatoare, tensiune determinate de forte variabile care, chiar daca are o valoarea mai mica decat rezistenta la rupere a obiectului respectiv, actionand in mod repetat determina ruperea.

Principalele tipuri de solicitari sunt: intinderea, incovoierea si rasucirea.

Exista solicitari de tip suprasarcina (tensiune de intensitate foarte apropiata de rezistenta la rupere dar mai mica decat aceasta) care influenteaza comportarea la sarcini ulterioare crescand probabilitatea de rupere.

In laboratorul de oboseala se determina experimental  numarul de solicitari (sau timpului) dupa care intervine ruperea sau probabilitatea ca obiectul sa se rupa dupa un anumit timp.

O distinctie, punctata de domnul profesor, este aceea ca in limba engleza, in contextul acestei teorii, se foloseste cuvantul stress pentru tensiune si de aici poate mai multe sanse pentru studiul cu succes al oboselii si ruperii la oameni.

Interogari in spirit pozitivist

Cu ciuda specifica pe “realisti” care imediat pun rigla si masoara exact cum e realitatea, cei din stiintele sociale trebuie sa petreaca mult timp in metadiscutii ca sa apuce fenomenul cum trebuie si sa justifice de ce zic ce zic. Treaba asta cu laboratorul de oboseala si toata explicatia de mai sus imi bantuie capul cu tot felul de intrebari despre oboseala si ruperea la oameni:

• Cand se rupe, ce anume se rupe la om? 
• De ce e data rezistenta la rupere a omului? 
• Care sunt tensiunile care intind omu’? Care il incovoaie? Care il rasucesc?
• Dupa ce se rupe omul mai poate fi lipit la loc? 
• De la ce apar suprasarcinile si cate poate duce un om?  
• Cei care zic “mi se rupe” la ce se refera?

 Surse foto: picatura si creier

Explorari asupra oboselii si ruperii umane

Despre conditionarea umana sau cum se rupe sau oboseste capacitatea omului de a percepe ceea ce este ajungand sa generalizeze o caracteristica a unui stimul care a fost prezent in acelasi timp cu o experienta negativa care a avut loc pentru respectiva persoana, si sa atribuie acea experienta respectivului stimul si caracteristicilor sale. De exemplu, daca mergi cu masina, in masina domneste un miros intens de ardei gras din pachetul pregatit pentru picnic si tie ti se face rau de la mersul cu masina, mult timp sau pentru totdeauna nu vei manca ardei gras caci vei fi convins ca din cauza mirosului de ardei ti s-a facut rau. Si sunt si exemple mult mai dure, din pacate micul Albert nu avea nici un an cand a aflat ireversibil ca iepurii sunt foarte periculosi (experiment la inceputul secolului XX).

Iata aici o explorare despre ruperea finala a omului, un curs despre moarte (fara nimic dramatic) care trece prin diverse teorii, culturi si autori care vorbesc despre moarte si ce face aceasta, dar pentru a explora acest lucru, adica pentru a explora ca omul s-ar rupe la un moment dat final si ireversibil trebuie si o explorare despre om: care sunt componentele omului si ce anume se rupe si daca e asa ireversibil, si daca mai ramane ceva dupa ce omul a murit e acelasi lucru cu ce a fost inainte sa moara, si in final daca totusi omul se termina la un moment dat, e musai de rau lucrul acesta?

Exista contexte istorice care au rupt oamenii unii de altii si de locurile lor, de identitatea lor si efectele acestor lucruri au un ecou indelungat in memoria individuala si colectiva – documentar despre deportarile din Baragan.

...................................................