duminică, 3 februarie 2013

Cu bicicletele în munţii Măcin




Anul trecut de 1 mai în munţi Măcinului erau bine peste 30 de grade. Pe vremea aceea am asudat graţios împingând bicicletele pe cărări stâncoase pentru a avea de unde coborâ cu viteză mai apoi. Coborârea, a mea cel puțin, a fost cu o albină înfiptă în mâna. Așa că mâna mea semăna tot mai mult cu o mânuşă de box şi devenea tot mai puţin capabilă să strângă frâna...


 
Cu verde este marcat traseul pe care l-am făcut noi din Greci până în Nifon şi înapoi

Aşadar, ne-am documentat noi înainte dar, în buna tradiţie, am lăsat să ne şi surprindă lucrurile. De exemplu, nu aveam idee prea clară unde vom sta pe parcusul zilelor cât doream să bântuim cu bicicletele prin munții Măcin. Eram pregătiţi cu corturi dar ne doream o pensiune, o gazdă. Prin urmare ne-am dus în mijlocul satului Greci unde nu era nicio pensiune aşa că am vorbit cu toată lumea pe care am găsit-o până ne-a primit cineva acasă.
Era perfect! Gazda noastră era foarte aproape de munţi, de punctul de unde pornea traseul nostru. După cum m-am străduit să desenez pe harta de mai sus, ne doream să urcăm cu bicicletele sus, până în satul Nifon, ca să avem de unde coborâ. Am găsit noi cea mai aproape cărare marcată şi am pornit pe ea.






Am avut de urcat căteva sute de metri diferenţă de nivel, împingând pe bolovani bicicletele sub soarele tropical. Am avut apă din belşug la noi dar totuşi când am ajuns în Nifon eram complet leşinaţi, gata sa ne băgăm cu totul în fânână. 

Am făcut noi consiliu acolo căci era clar că în ritmul ăsta ajungem noaptea în Măcin, ceea ce s-a şi întâmplat oricum. Mă rog, am zis să căutăm o căruţă să ne treacă bicicletele peste culmea muntelui înapoi. Încărcarea bicicletelor în căruţă a fost o treabă de mare virtuozitate inginerească. Lumea se uita ca la urs. Am căpătat flori şi cozonac de la localnicii Nifonului. Când a pornit căruţa am cedat nervos...


video


Iapa Geanina va rămâne în amintirea noastră veșnic ca o iapă cu ... reacție. Căruțașul avea un singur lucru să îi zică de încurajare: ”Geanina, te-ncing! Geanina, te-ncing!”. Geanina mergea și pârâia ca o mitralieră. Căruțașul nostru era măsliniu cu părul alb și ne povestea tare frumos dar puțin cam trist pe alocuri. "Ca să vă spun şi istoria la cum sunt eu. Bunicul la tatăl meu a fost ucrainean şi s-a însurat cu o ţigancă. şi noi am ieşit aşa...[râde]" unii blonzi, unii bruneți-măslinii. La final, când descărcam bicicletele din căruța, în pădure pe culmea muntelui, îi dădură lacrimile că ne povestea de feciorul de doar 20 de ani care era atunci în spital la Bucuresti.


Am ajuns pe culmea muntelui către apus de soare, eu cu mâna cât o mânuşă de box, abia o mai simțeam. Nu ştiu cum am ţinut frâna caci am coborât ca nebunii pe drum pământos cu bolovani, rădăcini şi şanţuri. 

Leacuri pentru înţepătura de albine
"O lamă de cuţit o pui pe înţepătură sau te freci cu sare." Aşa ne-a zis căruţaşul, numai că trebuia atunci imediat după înţepătură. Când ne-a spus el acestea trecuseră deja trei ore de la întâlnirea cu albina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu